Increderea in sine si dependenta de ceilalti

Iti mai amintesti ce spuneam in ultimul articol legat de increderea in sine? Hai sa reluam ideea…

Spuneam ca increderea mea in mine sau a ta in tine nu se poate pierde pentru ca de fapt ea este in noi. Este nevoie doar sa o redescoperim, sa dam niste straturi de praf la o parte si sa o lustruim putin astfel incat sa poata straluci in toata splendoarea …si noi odata cu ea.

Hai sa vedem ce se intampla cand noi gandim ca increderea in noi se afla in afara noastra. Am sa iti povestesc din experienta mea si tu te gandesti daca ai trecut prin situatii similare si cum a  fost pentru tine.

A existat un moment in viata mea in care am inceput sa ma simt inadecvata, sa simt ca nu fac ce trebuie. Nu mi-am dat seama de la inceput de acest lucru. Adica nu am realizat constient ca asa ma simteam, atunci puteam sa spun doar ca ma simt prost. Prima data cand am simtit asa a fost in momentul in care nu am intrat la facultate . A doau zi lumea mea nu mai era la fel.

Simteam o tensiune ciudata in aer, ceilalti imi evitau privirea si nimeni nu spunea deschis ce avea de spus si anume  ca ceva nu e in regula, ca imi reproseaza ceva si anume faptul ca i-am dezamagit.

Sincera sa fiu si eu eram dezamagita insa dezamagirea celor din jur facea sa imi fie si mai greu.  Parca eram singura intr-o parte a unui zid  invizivil si lumea era de cealalta parte, impotriva mea.

Intr-o singura zi am trecut de la copilul bun la copilul care dezamgeste, deci copilul cel rau. Nu mi-au spus direct niciodata acest lucru insa atunci cand am fost invitata la o petrecere tata mi-a spus ca nu am de ce sa ma duc pentru ca eu nu am luat la facultate si o sa ma simt prost printre ceilalti prieteni care intrasera la facultate. Apoi cand a venit o verisoara in vizita i-a spus la intrare: bravo studento, ce fata desteapta ! (adica nu proasta asa ca asta …)

Ce sa zic, probabil ca el credea ca acest mod de abordare ma va motiva ….dar nu s-a intamplat asa. Eram disperata,  imi era rusine si ma simteam neiubita si pedepsita pe nedrept. Singura mea solutie a fost una pornita din durere si frustrare, adica ma purtam ca si cand nu mi-ar fi pasat  de ce se intamplase si evident asta nu a facut decat sa tensioneze lucrurile. Increderea mea in mine era …de fapt nu mai era ….

Daca analizez putin situatia observ ca:.

  1. Atunci cand fac ceva pe placul celorlalti ei ma iubesc si ma lauda si eu ma simt foarte bine. Ma simt increzatoare in fortele proprii si simt ca pot face tot ce vreau, ma simt bine.
  2. Atunci cand fac ceva ce nu este pe placul celorlalti ei se poarta de parca nu ma mai cunosc, imi retrag sprijinul si laudele si iubirea. Eu ma simt neiubita, abandonata, neapreciata si nedreptatita, ma doare sufletul …
  3. Incep sa ma gandesc ce sa fac sa ma simt din nou iubita si apreciata. Pai as putea sa fac ce isi doresc ceilalti astfel incat sa ma placa si sa ma aprecieze din nou…

Concluzie: am obosit ….si tot nu simt ca sunt in siguranta si fericita…adica ma straduiesc si la cel mai mic semn ca i-as dezamgi imi retrag sprijinul si tot asa…Increderea mea in mine oscileaza dupa cum le convine lor, dupa cum se simt ei multumiti cu ce fac eu…

Ce ar fi daca as face ceva diferit ?

De exemplu chiar daca am un „esec” indiferent de ce gandesc ceilalti eu sa analizez situatia din perspectiva mea si sa trag o concluzie care sa ma ajute in viitor. Sa fac acest lucru in loc sa ma gandesc ca am gresit si sa ma simt vinovata si rusinata. Vinovatia si rusinea nu rezolva nimic din contra, imi iau toata energia si chiar nu mai pot face nimic sa schimb situatia.

Si atunci ce-ar fi sa ma port ca si cum as fi cea mai buna pietena a mea si sa ma incurajez sa invat din experienta respectiva si sa merg mai departe. Sa imi spun ca data viitoare reusesc. Sa imi spun ca am tot ce imi trebuie sa fac tot ceea ce imi doresc.

De fapt eu nu m-as gandi sa-i spun unui prieten care este intr-o situatie similara: ma da ce prost ai fost! Mai degraba l-as incuraja, i-as spune ca este ok sa mai „gresim ” din cand in cand  (cu totii o facem doar ca nu vrem sa recunoastem, e mai usor sa-i judecam pe ceilalti…) sau ca nu este sfarsitul lumii. I-as mai spune ca are ocazia sa vada ce poate face diferit data viitoare ca sa-i fie de folos experienta.

Si atunci de ce sa nu fac asa si cu mine, de ce sa nu fiu de partea mea. De ce sa nu fac acest lucru care imi da mai multa energie si incredere. Si atunci cand am energie si incredere in mine gasesc solutii mai usor la situatiile prin care trec.

Si uite asa, ce-ar fi daca as fi tot timpul prietena mea sa vad cum schimba asta situatia pentru mine.

Te invit sa exersezi si tu aceast rol, de a fi cel mai bun prieten al tau, adica sa te  incurajezi, sa te sprijini si sa fii de partea ta in orice situatie. Te invit sa exersezi acest lucru o luna si sa observi care sunt rezultatele. Observa ce se intampla cu increderea ta in tine insuti cand esti de partea ta si esti cel mai bun prieten al tau.

Daca simti ca ai nevoie de sprijin suna-ma si vom „lustrui” impreuna increderea ta in tine.

Fii cel mai bun prieten al tau si implineste-ti visele!

Georgeta

Georgeta Iorga – 078 777 2757